Nunta Irina & Iosif – 5 Septembrie 2012 – UCRAINA

A sosit si marele moment asteptat de multi: sa va relatez si experienta acestei nunti. Nu pot sa nu povestesc cu emotie despre aceste momente pentru ca va trebui sa vorbesc despre Iosif, unul dintre putinii mei prieteni apropiati, cu care am avut onoarea sa petrec clipe de nepretuit in minunatul oras studentesc Cluj, loc in care amandoi ne petreceam timpul in bancile facultatii de Medicina. Acum tin sa amintesc ca modul in care Iosif si-a croit loc spre sufletul meu a fost incredibila sa pasiune pe care o punea in instrumentul numit “vioara” din care scotea acorduri ce ma faceau sa ma avant cu gandul spre Cer, spre melodiile pe care ingerii le aduc ca lauda Creatorului. Ce splendoare, ce maretie, ce rafinament si ce pofta de viata imi dadeau acele ocazii in care Iosif imi bucura inima cu diverse armonii. Si pentru ca nu s-a plictisit de invatat s-a gandit sa faca si facultatea de medicina, iar mie si acum mi se pare o vesnicie facultatea de medicina, fiind si eu acum in ultimul an, dar sa mai fac inca 6 de muzica…. Apreciez foarte mult entuziasmul si dorinta de a experimenta si a savura cat mai multe lucruri in aceasta viata care, pe langa faptul ca e presarata cu multe suferinte prin care trecem fiecare si prin care chiar si Iosif a trecut, e totodata si scurta. Dar iata ca a sosit si acea etapa din viata sa, acel moment in care Dumnezeu ii descopera adevarata dragoste, partenera care sa-i fie alaturi si la bine si la rau dupa cum este juramantul facut in fata Starii Civile si in fata lui Dumnezeu. Sa stiti ca sunt uimit vazand astazi realitatea crunta a modului in care lumea incepe sa devalorizeze aceasta institutie: FAMILIA, care este celula de baza a societatii si fundamentul pe care se dezvolta fiecare natiune si ma bucur ca in acest tumult sunt si cupluri care practica principii crestine in modul de curtare, relationare si de pastrare a puritatii si integritatii de Barbat si Femeie. Despre povestea lor o sa puteti citi in randurile de mai jos dar pana atunci sa va povestesc modul in care eu am trait lucrurile.

Toata experienta era unica atat pentru mine ca si fotograf pentru ca trebuia sa ma adaptez la conditiile de shooting pe care nu le cunosteam deloc, cat si pentru invitati, pentru ca trebuia sa ne facem fiecare pasport pentru a participa la acest insemnat moment din viata celor doi si plus ca nu ne prea pricepeam la treaba cu “Спасибі” (fonetic-Spaciba=multumesc) . Evident ca fotograful trebuia sa fie prevazator, dupa cum am si fost, si sa-si faca din timp pasaportul, dar multi au fost chiar la limita. Marea problema de care am fost speriati de multi era VAMA, pentru ca, daca cumva nu le placea la vamesi de mutra ta sau nu le intindeai “cinstea”, te tineau pe acolo la coada mult si bine. Ei, de trecut eu si cu cei din familia mirelui cu care am venit, am reusit sa traversam chiar repede. Povestea incitanta a fost la intoarcere, dar…aceea o aflati la sfarsit! 😀 Acum, intr-un fel problema cu limba era partial rezolvata ca il aveam pe Iosif care era roman, dar cu toate acestea am fost provocat sa conversez in engleza atat cu mireasa cat si cu domnisoarele de onoare, desi doar doua stiau engleza cat de cat…si va inchipuiti cand nici acelea nu intelegeau cum ma maimutaream eu ca sa obtin ceea ce doream de la cadrul respectiv. Ca noroc pe capul meu ca d-sorii de onoare au fost din partea mirelui si puteam comunica perfect. Evident ca am ras mult cu ei cand d-soarele care erau toate ucrainience, frumoase sa stiti, ca nu degeaba a ajuns Iosif pe acolo… 😉 nu intelegeu ce le ziceam, iar ele foarte amuzate de asta radeau si ele… Dupa cum se zice, fiecare pe limba lui! :)) Fiindca locul unde stateau ei si unde urmau sa aiba loc pregatirile era putin mai departe de locul unde eram eu cazat, am poposit in noaptea aceea la casa miresei pentru ca a doua zi de dimineata sa pot fi acolo. Irina dupa cum am cunoscut-o eu este o fire vesela, linistita, care stie ce doresti si am remarcat un lucru in timp ce se aranja pe care mi l-a si spus de altfel apoi si anume: “Astazi este ziua mea, asa ca va rog sa nu ma grabiti pentru ca eu vreau ca totul sa iasa perfect!” M-am bucurat de atitudinea ei anti-stress si modul in care vroia ca sa aiba o zi linistita in care sa se bucure de momentele speciale ce urmau sa aiba loc in viata ei. Si sa stiti ca a functionat! Toata ziua a avut un spirit vioi iar modul in care il privea pe Iosif, surasul ei, exprimau o dragoste tandra si plina de dor…

Momentele de la biserica au fost de o mare valoare pentru ca acolo si-au promis unul altuia o dragoste eterna inaintea lui Dumnezeu si a invitatilor veniti de aproape si de departe pentru a lua parte la unirea lor sfanta. As dori sa amintesc ca o transpunere a celor petrecute, melodia lor, dorinta lor pentru viata de familie in care paseau si as dori sa va redau cel mai bine versurile pline de semnificatie:

Now to be a family we’ve got to love each other
At any cost unselfishly
And our home must be a place that fully abounds with grace
A reflection of His face

Chorus:
We’ll build a household of faith
That together we can make
And when the strong winds blow it won’t fall down
As one in Him we’ll grow and the whole world will know
We are a household of faith

Momentele de dupa biserica au fost cele mai speciale din punct de vedere al programului. Este prima data cand merg la o nunta in Ucraina, si prima data cand programul are o lista de circa doua foi A4 in care invitatii au oportunitatea sa le transmita celor proaspat casatoriti sfaturi, incurajari adresate prin cantece de cor, poezii, povestioare si chiar si cateva momente de veselie: caratul miresei in brate, grupul din Romania care a pregatit o sceneta si o melodie numai bune pentru a ne provoca o avalansa de rasete(le gasiti aici: http://www.youtube.com/watch?v=Ffv39UjIEy0&feature=relmfu , http://www.youtube.com/watch?v=Rjr1PHVH3DE ). Caratul miresei in brate a fost fenomenal: Mirelui i se puneau intrebari legate de viata de familie: indatoriri, obligatii eventuale sau posibile,  iar daca raspunsul era “da”, avea voie sa faca un pas in fata, iar daca raspunsul era “nu”, ramanea pe loc. Totul incepea de la mijlocul salii iar tinta era sa ajunga la masa lor. Cat despre mancare, nu ca vreau sa aduc in vorba acest aspect doar ca mancare a fost extraordinara si asta spun nu din partea mea ci din partea mirilor si a nuntasilor carora le-au placut la nebunie preparatele facute de bucataresele de la Restaurantul vegetarian “Cris” (www.restvegan.ro) si chiar dupa nunta lor si-au exprimat dorinta de a fi tradusa cartea de retete si in limba lor. 🙂 Cand au venit prietenii nostri sa deguste felurile de mancare, Irinei atat de mult i-am placut toate incat a vrut sa faca din toate sortimentele ce le-a gustat. Oricum, ne bucuram enorm pentru ca am avut onoarea sa organizam partea culinara a acestui eveniment pentru voi si o spun asta din partea administratiei si din partea bucatareselor (Vali si Anisoara) care au ramas placut impresionate pentru gestul de a le invita la ospat.

In continuare va urma povestea lor din perspectiva lui Irina, care veti vedea ca a fost captivata la acel moment de un instrument magic, care a atras atentia tinerei domnite. Gata cu detaliile…sa ne pregatim pentru a asculta povestea lor. 🙂

The very first time we met in Romania, when I was participating to an international conference as a translator. I liked Romania a lot, was feeling like at home there, and had a premonition that I’ll be back once. But for me the conference was kind of challenge – the very first time of translation for big amount of serious people). And I decided to treat this errand with great responsibility and to do all of my best not to be distracted by something else.
But he was playing violin – my favourite melody and playing in such way… I’ll enjoy it forever… So tenderly, so expressively… And he was looking at me. With his look, full of life and joy.. and something else, very special… And he won my heart. Not at once, of course! 🙂 It passed some more months of cold winter and then on spring, on April, when all the miracles are happening, when the warm sunbeams fills soul with joy and all the air breathes with love, the spark of our feelings softly came to kindle our hearts and awoke a volcano of love to burn there forever.
When he visited me first, we went for a walk. We were simply walking and talking, but feeling afraid of moment when he will have to leave home. We’d love to walk like that forever… Those days when we were not together, when distance was an obstacle to see each other, were days of hope and irresistible desire to be together again. My beloved found a solution, I agreed to implement it. And from incredible happy day of my birthday – 5th of September and the birthday of our family– has begun the unceasing row of the most happy days of our life together. Thanks God for the greatest gift of LOVE that He gave to us!

Va felicit inca o data pentru acest pas facut si doresc ca sa-l lasati pe Dumnezeu sa va compuna melodia vietii voastre iar armonia ce va iesi va fi mult superioara instrumentelor facute de mainile omenesti.

Ma bucur in acelasi timp pentru ca am avut onoarea sa fiu invitatul nuntii voastre ca si prieten dar si ca si fotograf al acestui moment din viata voastra!

Va las in continuare in armonia melodiei alese de cei doi pentru acest slide-show. ENJOY!

Cu drag,

Cristi

 



2 Responses

Leave a Reply


*

Captcha Captcha Reload