Intotdeauna am o problema cu inceputul povestilor dupa cum stiti bine, doar ca dupa ce ma pornesc, parca nu mai stiu sa ma opresc. :)) Acum, cateodata asa e treaba si cu fotografiatul unor persoane indragostite. Am fost placut surprins ca o prietena draga din Cluj, orasul meu de studiu, de grele momente dar si de bucurii, dintre care una din ele este ca am intalnit persoane noi, dar nu doar atat; cu multi am devenit si prieteni. Am fost incantat sa revin in Cluj, desi sentimentele sunt opuse de multe ori. Oricum m-am simtit bine ca am avut ocazia sa ma intalnesc cu prieteni dragi care inca studiaza acolo si, parca diferit de alte dati, m-am simtit mai mult ca un vizitator, un strain care este impresionat de locurile noi pe care le vede. Cu toate ca initial m-am cutremurat nu pentru ca era o zi racorasa, ci pentru ca pe deasupra am parte de soare si tot in acelasi timp de o ceata deasa care nu te lasa sa vezi la mai mult 3m in fata. Si cum pentru fotografi e importanta lumina si poate si vizibilitatea cateodata…imi faceam griji pentru sedinta ce urma sa aiba loc. Am inceput sa ma linistesc de indata ce soarele a stralucit imprastiind cu razele lui splendide ceata cea deasa pe masura ce ma apropiam de Gilau, dar am fost la fel de surprins ca o data cu inaintarea spre Lacul Tarnita, fiindca toata zona Clujului si a imprejurimilor lui se afla intr-o zona de depresine, ceata a dat din nou tarcoale. In mintea mea imi imaginam o sedinta foto mai interesanta ca niciodata….ceva gen: “The new moon”, care nu zic ca era ceva rau, doar ca evident fiind o premiera, putin ma nelinistea ideea pentru ca stiam ce poate “focusul” aparatului meu. In mintea mea ma rugam, dar in acelasi timp parca aveam cumva si asigurarea ca locatia stabilita va fi “o exceptie” si sa stiti ca asa a si fost, ceata risipindu-se cu mult inaintea locului stabilit (prima imagine). Sedinta a fost un succes chiar daca unii clienti (nu spui cine :D) zic ca nu stiu sa “pozeze”. Eu sunt de parere ca fiecare in parte are undeva acol in interior acel “ceva” care te face sa treci poate peste emotii, stangacie, lipsa de chef (baietiiii) si sa te bucuri de momente frumoasa impreuna cu persoana draga tie! Asa dar, m-am simtit excelent cu Mariana si John, desi planurile nu au decurs in totalitate dupa cum am planuit. Initial am stabilit ca vom avea 30 minute dupa apus si vom face un foc de tabara unde sa ne bucuram de cateva momente de romantism, dar am fost alungati de paznicul care avea in grija cabanele din zona respectiva. In rest totul a decurs exceptional… Va las sa va bucurati de imagini!
Cu mare drag,
Cristi