Matei Gabriel

O zi frumoasa de primavara in care am avut ocazia sa cunosc o familie superba! Ce pot sa spun, primele impresii au fost de mare impact, bucuros sa observ o familie asa frumoasa, dedicata si foarte atenta pentru micuta fiinta, Matei. Ma bucur de fiecare data cand cunosc astfel de persoane pentru ca ele  ma inspira, ma faca sa inteleg tot mai mult ca viata e incredibil de frumoasa daca stii cum sa ti-o traiesti. Nu stiu de ce am ramas cu sintagma “bebe Matei” in mintea mea, dar se pare ca aceasta mica fiinta, creata de Dumnezeu m-a impresionat foarte mult. Am mai avut ocazia sa fotografiez copii mici, dar nu ca si acesta. Desi se spune ca personalitatea se formeaza mult mai tarziu de 5 luni, cat avea micutul Matei, pentru mine el a fost un baietel plin de personalitate, inteligent si chiar si-a dezvoltat “noi aptitudini” (nemedical vorbind!)~fiindca cu acesta ocazie el si-a descoperit piciorusele, incepand sa le priveasca ca atare si sa se joace cu ele (doctorii stiu despre ce vorbesc, dar si mamicile desigur…). Dar destul cu introducerea….sa trecem la povestea lui Gabriel.

Desi pentru multi a avea copii e ceva normal, usor, in cazul nu a fost intcmai floare la ureche cum se spune azi. De aceea, aceasta experienta mi-a fost unica mie ca fotograf, dar si lor ca experienta de viata personala, in directia trecerii de la statutul de parteneri de viata, iubiti, la acela de parinti, un cuvant plin de semnificatii (sper sa nu se supere ca stiu poate mai multe decat mi-au povestit ei cu acea ocazie :D).

Ziua a inceput destul de bine, fiind foarte bucuros si dornic sa faca multe (noi am aticipat cu o marja de eroare), in special fotografii!!! 🙂 Baitza a fost extraordinar de placuta, loc in care ne-am relaxat, am ras, ne-am zbenguit dupa care am facut cateva cadre superbe (o sa vedeti), cadre in premiera pentru mine, aici referindu-ma la partea de design si accesorii, pentru care ii multumesc Loredanei. Am iubit fiecare grimasa, fiecare ranjet, fiecare sclipire din ochii lui, fapt care m-a fortat sa nu pot alege doar cateva fotografii, ci o multime! Tot cu aceasta ocazie, am stat si in “fundulet” ceea ce a fost in premiera si pentru parinti si pentru el, minunandu-ma si eu…..evident, dar cu degetul pe declansator! 😀

Apoi am iesit si la picnic, cu totii bucurosi, moment in care Matei a tras un pui de somn, dar care ne-am dat noi seama ulterior…ca nu a fost suficient. Ne-am bucurat de cateva cadre la inceput bucurosi ca ai iesit la floricele si iarba verde, dupa care oboseala si-a spus cuvantul. Desigur ca am incercat sa-l inveselim pe bebe, cantand, topaind….dar nimic din toatea aceseta nu prea a rezolvat treaba. Se pare ca ne era si “fomica” asa ca mamica, d-na Loredana i-a oferit cel mai bun aliment, stiti voi care.. Dupa ce bebe Matei s-a bucurat de bratele calduroase ale mamei si s-a mai linistit am mai facut cateva cadre, repede repejor pentru ca buna dispozitie era deja oricum pe sfarsite. Acum poate initial vi s-ar parea ca o tura de plans ar strica sedinta foto, dar sa stiti ca si aceste momente sunt unice, momente pe care parintii le vor depana cand “bebele” lor va creste mare. La fel am fost fiecare si acest lucru este unic in felul lui. Eu de multe ori ma simt stanjenit cand mama aduce in vorba momentele acestea mai putin neplacute cand suntem cu prietenii, dar in final si noi radem bine! :)) Aaaa….si ca sa va spun si eu acum ceva de cand eram eu mic, foarte haios daca tot veni vorba. Era cu ocazia aniversarii de 1 an, cand parintii mi-au pregatit un tort, dar nu era ziua mea cea mai fericita….explicatiile le stie mama :D. Dar poza mea este una de impact: plangeam, desi stateam in brate…si momentul potrivit sa faci o treaba unica care credeti ca era? hmmm…DAA! sa bagi piciorul, incaltat fiind, in tort…!!! Asta DA moment unic, asa-i? Si acesta e doar unul dintre ele…So, am zis-o acum… 🙂

In final, ce sa zic, ma bucur ca am putut fi fotograful vostru cu aceasta ocazie si sper ca am prins cele mai bune cadre!

Cu drag si apreciere,

Chris